Sit back, ask yourself Without me, what are you ?

Cu un zambet larg pe buze,se plimba linistit pe bordura ce era pozitionata langa drum,incercand sa isi tina echilibrul,mainele ii erau departate de corp.Dand o alura jucausa precum a unui copil mic,din neatentie se dezechilibreaza,balanganindu-se de cateva ori ,pana ce intr-un final a facut cunostinta cu asfaltul cel tare.Imbufnandu-se putin,isi incruciseaza manile aproape de corp,intorcandu-si capul intr-o alta parte .Dupa cateva minute ,incepu sa rada cu gura pana la urechi de propia lui prostie,ce-i care treceau pe langa ei ii aruncau cate o privire anosta.Deseori ,el era ca o eningma pentru persoanele din jurul lui,spuneau ca este un mister cum poate fi asa de optimist si zambitor chiar si in zilele care par a fi ca un ghimpe puternic in spate.
Ridicandu-si corpul de jos,isi scutura hainele de praf,aranjandu-si sacoul de culoare bleumarina,ce era in ton cu pantaloni lui de culoare maronie,formand o armonie placuta .Ducandu-si mainele dupa cap,se plimba cu privirea atintita inspre cer.Vremea era atat de melancolica,cerul parca mai avea un pic si izbucnea in plans,deloc pe placul lui.Deseori pe o astfel de vreme,el incerca sa isi gaseasca ceva de facut,pentru ai da o pata de culoare acestei zile.
Pe cum mergea,atentia lui este atrasa de un stand,unde se vindea inghetata lui preferata,fara a sta pe ganduri.Se indreapta rapid inspre acel stand,achizitionandu-se si incepand sa-i savureze gustul.Mentinand acelasi zambet,se aseaza pe o banca,decizand sa isi odihneasca piciorele.A sunat exact ca un mos batran dar totusi era in floarea varstei.Ridicand un picior ,il lasa in jos dupa aceea pe celalat,incepand sa de-a copilaros din ele.Neatent din fire,nu observa ca cineva trecu aproape de el,si din greseala aceasta o atinge ,lovind-o,fara a constat inca acest lucru.

Ziua începuse cum nu se poate mai bine pentru ea. Scăpase mai repede de la cursuri, pentru că profesorul nu venise, așa că acum se putea bucura de vremea frumoasă de afară. Ieși din casă, după ce se întorsese pentru a-și lăsa geanta în care avea manualele, și privi în jur, auzind glasurile vesele ale copiilor. Surâse dulce, simțind cum parcă toată lumea ieșise afară pentru a se bucura de frumusețe. Blondina își dădu părul pe spate și se îndreptă spre stație, având de gând să meargă în parc. Nu mai fusese de mult și îi lipsea acest lucru. Așteptă autobuzul, srpijinită de un stâlp, iar când acesta apăru în sfârșit, urcă rapid, și se așeză undeva mai în spate, privind pe fereastră ușor absentă. Nu dură mult până când șoferul anunță stația la care trebuia să coboare, iar DaHee țopăi ușor pe cele două trepte ale autobuzului și privi parcul, având un zâmbet delicat pe chip. Se îndreptă spre centrul parcului, privind în jur calmă, analizând persoanele ce treceau pe lângă ea. Își recunoscu doi-trei colegi și zâmbi din nou. Trase aer în piept, începând să fredoneze o melodie, fără a fi atentă pe unde merge. Și cum ea era ca de obicei pierdută prin lumea ei, nu observă băiatul de care se lovi. Se clătină pe picioare și își pierdut echilibrul, apoi căzu în fund. Oftă, ducându-și mâna la cap și ridică privirea spre el, mușcându-și buza încetișor.
-Îmi pare rău, spuse în timp ce se ridica, pentru că dacă se gândea mai bine, era și vina ei că nu se uita pe unde naiba mergea.

Un huh,ii scapa printre buzele sale de culoare rozalie,confuz,se trezeste la realitate,pupila ii se mari vizibil fiind surprins.Rapid se ridica de pe banca,aplecandu-se pana aproape in genunchi,acum era la nivelul ei.Ochii lui o cercetau din cap pana in picioare.Fara a scoate vreun cuvant o apuca usor de mana,ridicand-o cu grija de pe astfaltul cel rece.
Cateva secunde de tacere,nici un cuvant nu scoase pe gura,o privie pe fata pana ce isi aminte de scuzele pe care aceasta i-le adresa.Clipind de cateva ori se intreba de ce? Nu era vina ei ca el a dat din picioare ca un copil,fara sa se gandeasca ar exista si alte persoane ce trec pe langa el.
- Ah! Dar nu trebuie sa iti ceri scuze,in fond nu e vina ta!Esti bine?Te-ai lovit tare?Lasa-ma sa vad? Cum era el obisnuit,incepea sa vorbeasca intr-un ritm alert .gesticuland din maini in fata ei.Probabil ca nici nu intelegea ca il credea un ciudat ce avea cateva probleme la mansarda.De cand se stie ,mereu era foarte grijului fata de alte persoana,facand deseori mult prea multe de cat trebuia,devenind enervant la un moment dat.
- Da,daca nu te simti bine ,i-a un loc pe banca,nu am vrut sa iti cauzez nici o rana! Fara a-si da seama ca inca ii mai tinea mana fetei in a s-a,roseste dupa care si-o indeparteaza ,ducand-o dupa cap.Era atat de prins in ceea ce spunea,incat a uitat ca atunci cand ajutat-o el o luase de mana.Dar nu i-a dat drumul deloc,ci a tinut-o asa fara sa isi de-a seama,cine stie,poate era deranjata dar ca sa nu il faca pe el sa se simta prost ,nu a scos nici un cuvant.
- Imi cer scuze din nou,sincer am cam uitat ca te tineam de mana,inca.